Voi sunteti stindardul lumii:
O-adunare de tampiti
Stingeti si crampeiul lunii
Si-aveti bezna-n voastre minti
Nu-ntelegeti ce se-ntampla
Si furati din neputinti
Ati uitat lumina blanda
Ce v-ar face fericiti
Lasati virtutea in ruina
Si calcati si peste sfinti
Pentr-o casa , o masina
Si gradini cu maracini
Fericirea n-o cunoasteti
Nici nu-ndrazniti ca s-o catati!
Casa ei nu va vrea oaspeti,
Caci sunteti niste patati
Va uitati mandri-n oglinda
Si ziceti : « m-am descurcat »
Dupa-o masa copioasa
Un hot ragaie cacat
Va-ntemeiati familii,
Lipsiti de educatie
Si va-nvatati copiii
Sa creasca prin felatie
Nu meritati sa fiti parinti
Nu meritati sa fiti nici unchi…
Voi nu sunteti adulti
Ati trait o viata taras si in genunchi
Ati mai muncit si astazi
Ati mai furat cate putin
V-ati intins pe pat de cuie-
In prostia voastra-i baldachin
Buimaci , la cap de zi
V-ati amortit si vina.
Alunecati naivi in reverii
Dupa ce-ati manglit si cina
Cu moaca tampa tot va scremeti
Sa visati vreo dulce amitire
Nu reusiti si iar va temeti
Si va ganditi la nemurire
Ati adormit , iar fracul
Vi s-a « descurcat » in ie
Si v-nchiputi cerdacul
Unde radeati in copilarie
…………………………
Eu ma plimb pe strada
Ah , cimitir urban …
Te-am cunoscut pe tine
Si pareai mai doct :
Eu sunt Popescu Mircea-
‘95-2008