Dupa cum ne spune chiar istoria universului, nici chiar nimicul si nici increatul nu au cunoscut eternitatea
Cand voi ajunge in iad
Cand voi ajunge-n iad
Pe toboganele cu spini si de huila-ncinsa,
Cu sabii-n coaste si prin flacari vii
Macar voi stii …
Ca mintea mea cea prinsa
Nu va trai o moarte stinsa
Vreau sa fiu vecin cu marea,
Care naste si ucide…
Si cu cerul ce amageste
Iar cu orizontul lui ne unge…
Si cu muntele ce il strapunge
Vreau sa fiu frate cu viata
Ce ne-a provocat durere
Si cu timpul, Doamne, sfinte
Pe care de cand il stiu …
Ne minte ….
Si cand tot voi sta pe spate
Pe magma-ncinsa-ti, draga iad
Cand voi privi norii stralucind si soarele cum tuna
Nimicul cum roieste, bezna cum rasuna
Ma voi gandi la radacini,
Imaginandu-mi ziua cea mai buna
Si tot voi spera la alta:
maine poate voi trai la ferma…
nici chiar moartea nu-i eterna