Matematica vietii

Cand matematicianul ne-a creat

un spatiu vectorial

El ne-a lasat o baza

Prin operatii-n infinit

Sa construim tot ce conteaza

 

Se poate, iarasi, el sa fii plecat

La baie, sau in bucatarie

Sau poate chiar ca ne-a uitat

Pe blat, sau prin sufragerie

Poate nici nu este bun si trebuie un altul

Poate ce-avem nu-i destul

Si la calcule Lui nu-i prieste

Scadem si adunam si inmultim orbeste

In infinitul ecuatiilor lu’ peste

 

Iar cand El va regasi hartia

Mazgalita cu scaderi si sume

Daca i-o veni palia spre gunoi sa ne indrume

 

Vectorilor, nu fiti ciume!

Cand sa ne-nmultim n-ajuta

Tot degeaba-i munca multa

Hai sa mai iesim in lume

Mai crescand cu-o dimensiune!

Iubesc acasa

 

“ Recordar es fácil para el que tiene memoria. Olvidarse es difícil para quien tiene corazón”

„În faţa noastră sunt lucruri mai interesante decât cele pe care le-am lăsat în urmă.”

 

“Ce naiv e omul: distruge prezentul făcându-şi griji pentru viitor şi plânge în viitor amintindu-şi de trecut”

Cate pareri stupide( nu pentru ca nu ar fi fost inteligente, dar pentru ca sunt inutile) care sa diferentieze ceva ce nu exista, definit de om, pentru a face realitatea  care curge compact  putin mai usor de inteles

 

Cand mi-am inchis ochii sa te sarut prima oara am simtit ca ma contopesc cu o cultura,

Tu nu esti si nu ai fost pentru mine o femeie, ai fost o idee.

Sarutul lent la apus in spatele zidurilor Cartagenei, gustul buzelor tale carnoase,

Pielea fina si ciocolatie – nimic altceva decat poezie

Parul cret si sanii voluptosi care se apasau pe gratiile casutei din suburbii -doar un tablou

Declaratiile de dragoste, gemetele si aburii de rom un concert,

Iar trupurile noastre transpirate, obosite de cele 35 de grade sculptura in gheata

Dansurile, discutiile si mangaierile – o expozitie

………….

Hah! Cum altfel ai putea iubi vreo femeie?

…………

Si in scurt timp m-am trezit acasa la masa cu Katia

Am aterizat intr-o atmosfera plina de teama, un aer greu, plin de moarte

Intrebarile noastre curgeau proportional cu vinul din pahare

Si am intrebat-o: de ce oamenilor astora deja morti le e asa teama de moarte?

Ce intrebare e asta !? Cu cat ai mai putin, cu atat tragi mai tare de el. E normal.

Isi muncesc creierii pentru chestii inutile

Isi construiesc “iubiri” pentru confort

Si fac totul pentru “mai tarziu”.

Idea de a nu exista “mai tarziu” ii distruge

Ideea ca nu exista “mai tarziu”’ ne distruge

Ma duc acasa, e tarziu.

Bine, vorbim mai tarziu…

………………….

Ce faci?

Uite bine, mama. Pe acasa. Cum mai e pe acasa?

Acasa este bine. Cum e la tine?

Acasa este haos, dar sunt linistit. Stau in casa,  aici, acasa.

Cum a fost in Columbia?

Minunat! A fost ca acasa pentru sufletul meu.

Ne este dor de tine. Sper sa poti sa vii acasa cat mai curand.

Si eu chiar sunt nerabdator sa trec pe acasa. Momentan sunt blocat acasa, fara sa pot sa vin acasa si de fapt ma gandesc la acasa…

………………..

Si pana la urma….

Iubind acasa, mi-e dor sa iubesc acasa

Si mai tarziu voi iubi si acasa cum am iubit acasa

Cum va fii cand voi iubi acasa? Mai tarziu

Dar ce dor imi e sa iubesc acasa…

Attachment.png