Cand matematicianul ne-a creat
un spatiu vectorial
El ne-a lasat o baza
Prin operatii-n infinit
Sa construim tot ce conteaza
Se poate, iarasi, el sa fii plecat
La baie, sau in bucatarie
Sau poate chiar ca ne-a uitat
Pe blat, sau prin sufragerie
Poate nici nu este bun si trebuie un altul
Poate ce-avem nu-i destul
Si la calcule Lui nu-i prieste
Scadem si adunam si inmultim orbeste
In infinitul ecuatiilor lu’ peste
Iar cand El va regasi hartia
Mazgalita cu scaderi si sume
Daca i-o veni palia spre gunoi sa ne indrume
Vectorilor, nu fiti ciume!
Cand sa ne-nmultim n-ajuta
Tot degeaba-i munca multa
Hai sa mai iesim in lume
Mai crescand cu-o dimensiune!