Album

Stau intr-o casuta cocheta din Roma,

In Ciudad de Mexico,

Sotia mea e nervoasa pe mine pentru prostia zisa cu cateva ore in urma,

Dar nici ea sa nu-si poate stapanii incancantarea

Adio servici, adio stres, limita e zarea

Ne luam copiii si vom trai la Puerto Vallarta

 

 

 

Cu degetul taiat, dar cu hambarul plin cu lemne

Cu sufletul patat, dar cu frigiderul plin de carne de cerb

Nervos pe lume, stau singur la focul semineului si ma uit la degetul meu cum se vindeca

Nu fac prea multe de cand m-am mutat din Haines Junction la poalele muntelui Martha Black

E iarna si este foarte frig: ingheata si frica in tine

Dau zapada si astept sa vina primavara ca sa vad florile roz

 

 

 

Locuiam intr-un sat la poalele muntelui Agnung cu iubita mea

Cerul era un albastru pal, cand, fulgerator s-a facut rosu

Vulcanul a erupt.

Am fugit cu palmele goale impreuna si am privit cum a lui furie ne-a distrus toata agoniseala.

Iubita mea m-a parasit. Ce era sa faca cu un parlit fara nimic, un parlit cu o casa in lava:

« Ma duc la Dempasar. Trebuie sa supravietuiesc si eu.. »

Atunci am bagat capul in pamant de rusine

Am inceput sa mananc din el de foame

Am si trecut prin miezul fierbinte si in final am ajuns pe partea cealalta:

Coromoro, Columbia. Ce paradis!

Ce noroc pe cel ce traieste!

Supravietuitorul fuge de lava,

Iar cel ce traieste fuge prin mijlocul ei

 

Apusul se lasa peste dunele Saharei

Venind cu  gerul ce a intretinut finetea nisipului timp de milenii

Noi intram in cortul nostru si stam in jurul cuptorului din centru

Suntem multi; aproape ca nici nu avem loc sa impartim mirosul de oaie

dar e bine. Macar producem caldura

Caldura ce ne intinde unul cate unul pe covoarele persane

si ne adoarme in veghea stelelor si a lui Allah

 

Nasterea

Cand deasupra capului vad stele

Negresit si-n permanenta ma gandesc la ele.

Cand deasupra capului vad nori,

Ma gandesc la glob si la natura

Si de ce ne plange ea cu ura.

Cand deasupra capului vad caramida,

Ma gandesc la noi,

Zamislirea lumii, cea stupida

Cuantica sinelui

Nu am putut niciodata sa stau locului

Nu am putut niciodata sa dorm,

Agitat din stanga-n dreapta sfatului

Agitat de lume, de viata si de somn

Zburand statuie, prins in cadrul patului

Sugerez comportamentul surrealist

de tahion nedescoperit,

Nu de proton, electron, celula, sau de om





Gandesc, visez si ma comport in stea

Desenata de un prescolar,

Cu cate-un colt in toate - locului n-ar sta

Impins eu de la spate, trigonometric, sau orar

Sunt doar incetinit de toate, cat or vrea-ma ajuta

Caci eu patrund mai bine ca lumina-n codru si soarele in vara arctica

Si ma camuflez in umbre ca s-ating

Ce n-a vazut nici om, nici apa, nici pamant si nici lumina





Daca incerc sa ma gandesc sa ma descriu corect

Ce chin si ce sudori - popoare in calamitate,

Calcule si scheme, regresii si-estimari fara efect,

Suspect de numere complexe, pasesc in realitate

Am sufletul in stari cuantice, fara complement

Sunt un infinit de dubii, bucurii si remuscari

Toate coexista agresiv si stranic sub acelasi intelect

Toate-n evolutie, in libertatea starilor de azi .. de ieri ... 






Doar cand ma observi direct,

Cu ochi, urechi si palma

Intr-o casa si-ntr-o zi - in tabloul static

Subiectivitatea privitorului - a ta

Face poza si imprima-n plastic

Realizand atroce, un colaps cuantic