Nu am putut niciodata sa stau locului Nu am putut niciodata sa dorm, Agitat din stanga-n dreapta sfatului Agitat de lume, de viata si de somn Zburand statuie, prins in cadrul patului Sugerez comportamentul surrealist de tahion nedescoperit, Nu de proton, electron, celula, sau de om Gandesc, visez si ma comport in stea Desenata de un prescolar, Cu cate-un colt in toate - locului n-ar sta Impins eu de la spate, trigonometric, sau orar Sunt doar incetinit de toate, cat or vrea-ma ajuta Caci eu patrund mai bine ca lumina-n codru si soarele in vara arctica Si ma camuflez in umbre ca s-ating Ce n-a vazut nici om, nici apa, nici pamant si nici lumina Daca incerc sa ma gandesc sa ma descriu corect Ce chin si ce sudori - popoare in calamitate, Calcule si scheme, regresii si-estimari fara efect, Suspect de numere complexe, pasesc in realitate Am sufletul in stari cuantice, fara complement Sunt un infinit de dubii, bucurii si remuscari Toate coexista agresiv si stranic sub acelasi intelect Toate-n evolutie, in libertatea starilor de azi .. de ieri ... Doar cand ma observi direct, Cu ochi, urechi si palma Intr-o casa si-ntr-o zi - in tabloul static Subiectivitatea privitorului - a ta Face poza si imprima-n plastic Realizand atroce, un colaps cuantic
Skip to content