Tablou minimalist, cu tine si cu mine
Levitand pe panza alba, fara directie
Stagnand singuri, fara nimic in jur
Fara confesie, fara expresie
Este atarnat atat de rece, langa semineu
Si timpul trece lin pe sub noi,
Sau pe deasupra
Noi tot levitam fara directie,
Fara confesie, fara expresie
Si timpul trece si prin panza
Si uite cum s-a ingalbenit:
Acum stam intinsi pe o plaja
Si s-a si crapat: ne-au aparut ridurile
Iar de la atata dilatare si contractare
Parca ne privim mai duios si mai bland
Fumul semineului langa care locuim
Ne-a adus funingini si culoare.
Trei nuante de negru imprastiate neuniform,
Ne fac sa ne iubim, noaptea la mare
Cand, in final, tabloul nostru banal se va fi ruinat de tot
Pictorul ne va arunca indata pe foc
Iar pentru o fractiune de secunda,
Impresionist, ne vom scurge unul in altul,
Si nisipul in mare, si marea in zare
Si vom deveni numai caldura