Am inteles ca ne uitam pe rand la stele

Acum eu, apoi tu, apoi si altii

Cand singuri ne separam de grup

Si aruncam priviri pe cer si stim ca ne uitam la aceeasi luna, la acelasi nor,

la acelasi om

Cea mai pura impreunare,

Impreunarea privirilor in departare

Sarutul mistic, distractiv al ochilor cu plans naiv

Imbratisarea sincera, cu dor,

Al sufletelor care nu mai mor

Intotdeauna m-am simtit putin singur

Intotdeauna m-am simtit putin trist

Putin inchis, putin invins

Putin prost, putin rau,

Intotdeauna m-am simtit putin eu

Ca un rechin pe uscat, sau ca un leu in mare

Ca locul meu nu-i unde am fost, sau unde sunt, sau unde voi fi

Ca trebuie sa soptesc mai incet,

Sau sa strig mai tare

Sa fiu mai modest, sau sa cer chiar mai mult

Nu stiu! Ce mare oroare

Ah si ce doare…

Dar de fiecare data cand ridic capul catre cer

Va simt ochii care cauta acelasi lucru ca si mine

Suntem mai multi, suntem impreuna!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *