Sa o mai vad si maine
Cum rade si aluneca pe gheata,
Cum curge lin pana-n ocean
Sa o mai aud si maine cum in pusta
Unui portocal ii canta
Sa mai miros si maine,
Cum rozele-o-incanta
Sa te mai privesc si maine-n ceata
Of inima, stiam ca te-ai ciobit
Dar nu esti sparta
Dupa cum ne spune chiar istoria universului, nici chiar nimicul si nici increatul nu au cunoscut eternitatea
Cand voi ajunge in iad
Cand voi ajunge-n iad
Pe toboganele cu spini si de huila-ncinsa,
Cu sabii-n coaste si prin flacari vii
Macar voi stii …
Ca mintea mea cea prinsa
Nu va trai o moarte stinsa
Vreau sa fiu vecin cu marea,
Care naste si ucide…
Si cu cerul ce amageste
Iar cu orizontul lui ne unge…
Si cu muntele ce il strapunge
Vreau sa fiu frate cu viata
Ce ne-a provocat durere
Si cu timpul, Doamne, sfinte
Pe care de cand il stiu …
Ne minte ….
Si cand tot voi sta pe spate
Pe magma-ncinsa-ti, draga iad
Cand voi privi norii stralucind si soarele cum tuna
Nimicul cum roieste, bezna cum rasuna
Ma voi gandi la radacini,
Imaginandu-mi ziua cea mai buna
Si tot voi spera la alta:
maine poate voi trai la ferma…
nici chiar moartea nu-i eterna
Ce este viata ?
Viata este o scurta plimbare
De la “nu am fost niciodada”
Pana la “nici ca voi mai fi”,
O simpla stare a unui sistem in miscare
Ce este viata?
Viata este o escalada pe un munte plutitor
Cu doua varfuri diamentral opuse
In care drumetul nu isi poate da seama
Daca urca , sau coboara ,
Daca gafaie , sau daca este in pericol
Ce este viata?
Viata este flacara ce arde un pai
Lasand un miros innecacios in jur,
Dar cu multa caldura ,
Il consoleaza pe copilul care l-a tras pe cel mai scurt.
Ce este viata?
Viata este caderea unui meteorit
Deranjat din a lui eterna stationare cosmica
De un camp gravitational puternic , care il trage si il trage si il trage …
Mare sa fi fost sa mai ramana ceva pana jos !
Ce este viata?
Viata este o stare de agitatie psihica a naturii,
O poveste nescrisa , bogata in continut ,
Dar fractionara in secunde
O poveste pe care , dimineata,
frecandu-se la ochi ,
Natura se chinuie sa si-o aminteasca
Ce suntem , ce am fost si ce vom fi?
Cert este ca mult mai mult nu suntem decat suntem
Si daca tot stim asta de la inceput ,
In timpul nostru scurt dorim a ne compune un sublim bilet de adio
Si-afara ploua disperat
Si cioara din copac tot urla
Copii alearga neincetat
Pleznind mocirla cea fecunda
Si cenusiul blocului murdar
Se-nchide-n vesmant sobru
Iar picaturile de Faurar
Il transforma-n negru
Si capul lui plecat de ghiocel
Cu lacrimi norii il pleznesc
Iar usile tot rad tembel
Si nu il mai primesc
Si iarasi e blocat pe istm
Nu simte al inimii sector
La sentimental canibalism
Avuta-i el bun Lector
Temnicierul fluiera ,
Iar noi privim in terci ,
Gandindu-ne la maine:
Fasole sau scovergi?
Usa inchisorii a noutate suna
Si il privim pe el , cu aura marsava;
Dumnezeu il plange , norii tot il tuna
In linie ,asasinii ,il priveau cu slava
In palma-i nu-i minciuna ,
Sau adevar pocit
In palma-i numai sange:
Ucise ce-a iubit…
Fara remuscari , sau bocete de vina
Pasise el pe holul rece,
Centrul anilor ce nu vor trece,
Trecutului inexistent ,
Viitorului ce tot suspina
El scoase inima iubitei
Si orna cutitul
Sufletu-i cel negru
Asorta ignitul
****
Nopti negre cazura
Pe puste si tavan
Si demonii fugira
De aerul viclean
Stand el langa mine,
Nu puteam sa dorm
L-am intrebat subtil
Palid si plin de frica :
De ce-ai trimite catre Tata
Viata gingasa de fiica
El nu se miscase
Si a stagnat zambind:
Ucisa-i moartea-n mine;
Si tu mori ,dormind
Cu totii ucidem ce iubim
Si Domnul nu ne tine garda
Lasii prin regrete si uitare
Iar cei bravi prin barda
Toti il judecam , dar nu stiam
Sentinta-i data-n noapte
Este vinovat?
Deloc , putin , sau foarte ?
Tribunalul hotari grabit
Si spuse intr-o doara
Animalul ucise ce-a iubit
Si merita sa moara
Si noi cugetam
Cu noduri grele-n gat
Si junghiuri acre in spate
Este vinovat
Deloc , putin sau foarte ?
Si noi ucis-am ce-am iubit
Si Domnul nu ne tine garda
Noi prin regrete si uitari ,
Iar el , cel brav , prin barda
****
Si soarele ridica timid
Peste vazduh o geana
Nici el nu mai e asa candid
Si n-ar mai vrea sa iasa
Zorii zilei au ajuns
In jungla boreala
Si il imping grabit spre zid
Pe inculpat
Caci el ucise ce-a iubit
Si merita sa moara
Si noi toti il priveam tacuti
Cum el spre zid paseste
Si cum privirea lui macabra
Numai in vid tinteste
Tintasul isi incarca arma
Cu lege si cu moarte
Si cuget-o secunda
Cat de vinovat sa fie
Deloc , putin , sau foarte?
Si noi ucis-am ce-am iubit
Si Domnul nu ne tine garda
Noi prin regrete si uitari,
Iar el , cel brav , prin barda
Cu muschii-i relaxati
Inculpatul la zid se pune
Si zidul parca-ar vrea sa urle
La simtul inimii taciune
Si tintasul trage
Ranjind ca a izbanda
Si glontul parca s-ar intoarce
In teava cea flamanda
Si trupu-i greu pamant izbeste,
Si scandalosul sange
Pe radacina a tot ce-i viu
Incet , incet se scurge
Si trupul lui de viata gol
Nici Satan nu-l vede
Nici sufletul lui , cel bolnav
Ce niciun drac n-ar fierbe
****
Si totul e din nou normal
In vechea inchisoare
Si suntem linistiti din nou
De moartea raului cel mare
Si inimile noastre tac
Si trece un nou an
In greu surghiun siberian
Ni-i dorul de pacat
Si noi ucis-am ce-am iubit
Si Domnul nu ne tine garda
Noi prin regrete si uitari,
Iar el , cel brav , prin barda
Si noi ucis-am ce-am iubit
Si ne uitam in terci ,
Si ne gandim la maine:
Fasole , sau scovergi ?
In greu surghiun siberian ,
Nici Domnul nu ne tine garda
Si doar gandirea ne ascunde
Osanda cea flagranta
إيماني كبير وقديم
مثل الصحراء
יש לנו רק אלוהים
ללא אשה או בנים
Die Kirche meiner Liebe
Ist nur für dich geöffnet
Die Berge meiner Hoffnung
Sind gefroren und sie schlafen
Ich bin glücklich , weil du glücklich bist
Obwol die Höhe meines Schmerzes
Wie ein schwarzes Loch ,in den Sternen liegt
Ich werde dich nie wieder fragen , ob es besser stimmt
Toute l’eau est sainte
Comme l’homme chante
Tous les dieux sont sacres
Juste comme les temps
Give us a boat on a land which is dry
And we’ll fish in an ocean of tears
We’ll see the bloom of the “try”
Feeling the hope with its spears
As you’re roaming through the wind
In the depth of valleys soul
Search the fernbush for which you dived
And cherish it while it’s alive
