Iubire stocastica

Arunca-te cu mine-n haos 

Sa innotam prin randunele

Haide sa zburam cu pestii 

Printre strigate de iele

Pune-te la mine-n poala

Pe acelasi balansoar 

Sa urcam nimicu-n stele-

Rabia-n caine este-un dar!

Precum floarea de sakura

Totu-n viata-i efemer

Iar mi-am consumat si ura

In pat , pe camp si pe palier

 

Eu te voi iubi stocastic ,

Nu vreau sa te pacalesc 

Nimic nu conteaza-n lume

Totu-i joc – copilaresc 

Nu vom muri impreuna ,

Chiar nu pot sa te-amagesc

Nu sunt fad si nici nostalgic

Ca s-apuc sa-mbatranesc 

Dulce poezie

Dulce poezie

Pun pixul pe hartie –
timid , cu stangacie
Fix ca la-nceput –
Cum vesnic vreau sa fie

Sa fii doar tu cu mine
tu , dulce poezie
Sa scriu in tine pagini
destinate mie

Azi nu plange Olimpul-
nu e divin in tine
Cum nu-i divin in ape,
si nu-i divin in mine

Azi eu te dezbrac
De vifor si metafora
Si nu vreau s-o fac
Pentr-un oximoron
Vreau sa te iubesc
Fix ca pe un om

Tu imi esti frumoasa
In cercul literar
Si cu mult mai sincera
In guri de prescolar

Dulce poezie ,
Scrisa si-n chirilic
Aparent in liric ,
Am gasit un eu

nu stiu sa cant ,
nu stiu sa stiu ,
nu stiu sa simt,
nu stiu sa fiu,

nu stiu sa zicc,
nu stiu sa-mpart
feeling above
Is feeling apart

dulce poezie ,
tu ma-inveti sa tac

Roata morii se invarte

Iar graul se scurge in colt

Roata bicicletei se invarte

Si pamantul se scurge usor

in canalele Amsterdamului

 

Fumul acru se scurge prin narile mele

Iar viata mi  se invarte in jurul unui tablou

Iar Rembrandt s-a scurs in van Gogh

Cand timpul ni s-a invartit

Si globul ni s-a scurs

 

Asteptam cuminte sa mi se traseze al treilea X pe spate

Cand soarele mi-a spus ca ma scurg

Iar trecutul ca ma invart

Mireasa marii

 

La capul nesfarsitului azur
Pluteste lin pe-un val de viata
Speranta blanda pe-un contur
Al unei femei de gheata

Mireasa marii temeri n-are
De-adancimi , furtuni in fata
Albul ei de dor si sare
Tinuta-i trupul la suprafata

Incapabila sa admire
Suflul unui simplu om
Cauta in valuri sure
Confirmarile de-amor

Stie marea mult prea bine-
Tulbure-i in viclesug.
Multe suflete suspina
Printre scanduri transformate
Din corabii in cosciug

Stie marea si-o adora
Si , totusi , o amarasc
Infinitele pasaje , ale mortii osandite-n
Mausoleul pescaresc

Stie marea linistita
Prin neguri de adancime
Unde fantasmele prind branhii
Sub suave canturi de Nereide

…………………………………

Stie marea si-ii spune-n soapte:
Primeste-ma-n abisu-ti de viata si moarte

…………………………………

Stie al marii talaz necrutator
Dar gustat-a-i si apa cea dulce,
Sarut din sfantul izvor ,
Aproape de gura varsarii
Fluviului dragostei lor

Cu buzele-i in sange
Pluteste mireasa marii
Pe rochia-i alba de sare si de dor
Si-o doare rana asteptarii
Confirmarilor de-amor…

Ma doare

Ma doare cand loviti credinta
Cu sulite si cu sageti
Ma doare cand udati minciuna
Si ca tot va umiliti

Ma doare …

Ma doare cand nu va pasa
De onoare si de frati
Cascade de magma
Ard campuri cu maci

Ma doare constiinta voastra
V-as da-o inapoi
Cand te doare piciorul
Nu-i bine sa-l tai

Ma doare
………………………….

M-a durut cand m-ati tradat
M-a durut cand ma veti trada…

Alerg cu bataturi in talpa
Sa va dau cuvantul inapoi
Cred ca l-ati pierdut la mine
Fara el voi sunteti goi

Tot cad si ma tarasc
In patru labe sa vi-l dau
Puneti-l pe voi
E iarna si e frig ..

Da-mi , Doamne , iertare
Cate au ei pacate
Accept sa devin muzeu
De cutite infipte in spate

Ma doare …

Ma doare cand va vad tristi
In vanturi de mai…
Ma doare durerea ta
Pentru durerea lui
Ma doare durerea lui
Pentru durerea lui
Ma doare durerea lor
Pentru durerea noasta
Ma doare durerea noastra
Pentru durerea lor
Si cel mai tare
Ma doare durerea Lui

Cu taxiul

Tu ai ochii plini de pietre
Pretioase-n ori si fel,
Cantitati masive-n aur
Se gasesc in al tau tel
Chiar si-n urlete de graur
Ai fost visului fidel
Si de asta scriu de tine,
Draga David Gabriel

Tu un visator fantastic,
Stai in stanga , la volan
Doi copii si o nevasta
Sa hranesti cu paini de har…

Cu un suflu de iubire
Ai construit ce ai pierdut
Nici Apollo, nici chiar Zeus
Nici Paris si nici o mie
Nu te pot lasa orfan

Mana-n sapa , ochii-n carte
Cultivat si plin de zel
Si de asta scriu de tine,
Draga David Gabriel

Sfidator si plin de mine
Pe un scaun de taxi
Am primit lectii de cuante,
De atomi si de stafii

Umilit si plin de-emotie
Ascult cum asterni atent
Caramizi de conversatie
Peste ingeri de ciment
Povestiri de revelatie
De la un batran student

N-am scris despre vreo femeie
Plina-n fund si goala-n cer
N-am scris despre-intelectualul
Prea acrit si plin de el
N-am scris despre bogatanul
Descurcaret si infidel
Am scris asta despre tine ,
Draga David Gabriel !

Poemul mortilor vostri

 

Voi sunteti stindardul lumii:
O-adunare de tampiti
Stingeti si crampeiul lunii
Si-aveti bezna-n voastre minti

Nu-ntelegeti ce se-ntampla
Si furati din neputinti
Ati uitat lumina blanda
Ce v-ar face fericiti

Lasati virtutea in ruina
Si calcati si peste sfinti
Pentr-o casa , o masina
Si gradini cu maracini

Fericirea n-o cunoasteti
Nici nu-ndrazniti ca s-o catati!
Casa ei nu va vrea oaspeti,
Caci sunteti niste patati

Va uitati mandri-n oglinda
Si ziceti : « m-am descurcat »
Dupa-o masa copioasa
Un hot ragaie cacat

Va-ntemeiati familii,
Lipsiti de educatie
Si va-nvatati copiii
Sa creasca prin felatie

Nu meritati sa fiti parinti
Nu meritati sa fiti nici unchi…
Voi nu sunteti adulti
Ati trait o viata taras si in genunchi

Ati mai muncit si astazi
Ati mai furat cate putin
V-ati intins pe pat de cuie-
In prostia voastra-i baldachin

Buimaci , la cap de zi
V-ati amortit si vina.
Alunecati naivi in reverii
Dupa ce-ati manglit si cina

Cu moaca tampa tot va scremeti
Sa visati vreo dulce amitire
Nu reusiti si iar va temeti
Si va ganditi la nemurire

Ati adormit , iar fracul
Vi s-a « descurcat » in ie
Si v-nchiputi cerdacul
Unde radeati in copilarie

…………………………

Eu ma plimb pe strada
Ah , cimitir urban …
Te-am cunoscut pe tine
Si pareai mai doct :
Eu sunt Popescu Mircea-
‘95-2008